“ISTORIA NEPĂRTINITOARE, CEA CARE PURCEDE DIN MINTEA ŞI INIMA UNEI NAŢIUNI ÎNTREGI, VA PĂSTRA ÎN LITERE NEŞTERSE MEMORIA CELOR CARE ŞI-AU PUS NUMELE ÎN CAPUL TUTUROR ACTELOR MARI NAŢIONALE ŞI POLITICE ALE RENAŞTERII ROMÂNIEI : BRĂTIENII  “.
                                                          
( Mihail Kogalniceanu )

 

Constantin I. C. Brătianu

                        < de la Enciclopedia României >

Constantin I. C. Brătianu

Născut

13 ianuarie 1866, Florica, judeţul Argeş

Decedat

20 august 1950, Sighet

Ocupaţie

om politic, inginer

 

Ministrul de Finanţe
al României

Mandat
14 noiembrie 1933 - 3 ianuarie
1934


Partide

Partidul Naţional Liberal
(1895 - 1947)

Căsătorit cu

Adina Costinescu

Părinţi

Ion C. Brătianu
Pia Pleşoianu

Copii

Ion Brătianu (Oni)
Constantin Brătianu
Dan Brătianu

Originea. Studiile

              Dinu Brătianu era cel de-al doilea fiu al lui Ion C. Brătianu şi al Piei Pleşoianu. Tatăl său a fost fondatorul Partidului Naţional Liberal şi prim-ministru al României o lungă perioadă de timp, când ţara noastră şi-a cucerit Independenţa de stat şi a devenit monarhie constituţională. Studiile liceale le-a urmat la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, iar din 1885 pleacă la Paris, unde frecventează Liceul „Saint Louis”. Anul următor, Dinu se înscrie la Şcoala Politehnică, iar între 1888 - 1891, a studiat la prestigioasa „École des Mines”, numărându-se printre primii ingineri de mine din ţară. Asemenea fraţilor săi, Dinu a respectat dorinţele tatălui, care a vrut ca toţi fii săi să devină ingineri.

 

Inginer. Activitatea profesională

               După terminarea studiilor, revine imediat în ţară şi este angajat ca director al puţurilor de la Moineşti - Solonţ, din cadrul Societăţii Române pentru exploatarea petrolului, apoi, în următorii doi ani, s-a ocupat de coordonarea lucrărilor pentru constucţia căii ferate din zona împădurită a Transilvaniei şi pentru construcţia podului de cale ferată dintre Galaţi şi Brăila. Din 1905 şi până în 1907, funcţionează ca director al Fabricii de hârtie Letea.

 

 

 

Dinu Brătianu în 1946